Post lipicios
Nădejde vs.Speranță
Nu m-a învățat speranța în sensul de vis dar m-a învățat nădejdea adică încrederea, convingerea că la un moment dat va fi altfel decât este în momentul acela în care suferi. M-a învățat nădejdea incluzîndu-L pe Dumnezeu dar fără să o spună explicit pentru că pe vremurile alea nu era de vorbit de credință și de Dumnezeu. Știu că alții nu au ținut cont de … Continuă să citești Nădejde vs.Speranță
Post lipicios
Renunțarea la vis
Vorbim în gând cu alți oameni în loc să vorbim cu ei. Partea proastă este că mai și răspundem în locul lor adică, punem cuvinte în gura oamenilor ca după aia să luăm și decizii pe baza acestor gânduri. Credem că știm ce gândesc ceilalți, ce le place, cum ar vrea ei să fim noi și bineînțeles că toate gândurile astea sunt total în defavoarea … Continuă să citești Renunțarea la vis
De înțeles, de iubit și de lăsat
Ni se pare dificilă viața atunci când nu înțelegem. Dar, nu toate sunt de înțeles. Mă rog, până la momentul ăsta al evoluției umane. Cred că toate sunt de iubit. Dar asta devine și mai dificil de înțeles. (Cum să iubesc ceea ce eu consider că mi-a făcut rău?) Avem impresia că toate zilele trebuie să fie bune și aflăm destul de repede că nu … Continuă să citești De înțeles, de iubit și de lăsat
Post lipicios
Vulnerabilitate vs. Forță
Mi s-a spus de câteva ori în viața asta că sunt „prea puternică” sau că sunt femeia-bărbat iar cel mai explicit și mai greu de digerat a spus-o Buși într-o minunată dimineață de vară, în Vama Veche, pe când stăteam cu cafeaua în față pe terasa „La Canapele” împreună cu el și cu Ancuța Coman, minunata colegă și prietenă din Timișoara. Evident că eram în … Continuă să citești Vulnerabilitate vs. Forță
Post lipicios
Scrisoare netrimisă II
-Ce faci, fată, ai murit? -Nu, n-am murit? Dar tu, ai murit? -Nu, n-am murit? Și râdeam ca două căpiate de parcă mare glumă ce făcusem. După care ne aduceam la zi cu ultimele evenimente din viața noastră și cam pe acolo se termina conversația. Mă credeți sau nu, câțiava ani din lunga, minunata și colorata noastră prietenie care durează de 40 de ani, doar … Continuă să citești Scrisoare netrimisă II
Post lipicios
Arhiva vieții tale
Arhivăm zile, momente, ani și întâlniri fără ca de multe ori să putem să le dăm însemnătatea pe care o au. Ele se întâmplă, le înțelegem rostul pe care îl au în acel moment după care, pe unele le așezăm într-un colț de sulfet sau pe altele le punem cumva în frunte, în prim planul conștiinței noastre și astfel ajungem să fim acea întâmplare, acel … Continuă să citești Arhiva vieții tale
Post lipicios
Noi, oamenii, și firele dintre noi
Operaționalizăm cu concepte cum ar fi iubirea, fericirea, inteligența, Dumnezeu fără să luam în calcul că, în 99% dintre situațiile în care le folosim, ele sunt cuvinte abstracte. Ceea ce le face definibile este propria scara de valori, a fiecăruia dintre noi, care și ea la rândul ei, este influențată de experiențele de viață pe care le-am avut și imaginea pe care eu însumi o … Continuă să citești Noi, oamenii, și firele dintre noi
„Acasă” în sufletul tău
Bag cartela de metrou și mă uit la aparat care îmi arată că mai am 3 călătorii. Și, mă gândesc ca asta înseamnă că de fiecare dată când m-am dus, m-am și întors. Râd în sinea mea când îmi spun: „Asta e bine. Cât timp ne mai întoarcem, e bine. Până când om pleca de tot că doar nimeni nu împărățește lumea.” 😀 După care … Continuă să citești „Acasă” în sufletul tău
Post lipicios
Altă poveste din Bagdasar
– Dumnezeu să-i odihnească și pe Bagdasar și pe Arseni că am mâncat și azi! Pentru cei care nu știu așa se numește, Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni unde Bagdasar a fost primul neurochirurg din România iar Arseni este cel căruia îi datorăm existența clădirii și care a fost și el un mare neurochirurg român. Așa ziceam cum mulți ani în urmă, mai mult de … Continuă să citești Altă poveste din Bagdasar
Post lipicios
Amintiri și definiții
Există amintiri plăcute, există amintiri urâte, altele terifiante sau grețoase de-a dreptul dar există și „amintiri balsam”care sunt așa ca un refugiu unde să ne putem retrage când toate sau doar unele lucruri ni se pare de netrăit.La fel există oameni care sunt buni, alții care sunt răi și alții care ne pot fi refugiu în vreme de restriște. Exista oameni și amintiri de tot … Continuă să citești Amintiri și definiții
Post lipicios
Ce te-a învățat terapeutul tău?
Asta a fost întrebarea mea acum vreo 10 zile pe facebook și astea au fost răspunsurile primite de la voi. Ce m-a bucurat foarte mult este că sunt multe răspunsuri de la oameni care nu mi-au fost pacienți. Așa că sunt din mai multe curente și diverse școli din psihoterapie deci aveți de unde alege „remedii” care să vă fie de folos. Chiar dacă ați … Continuă să citești Ce te-a învățat terapeutul tău?
Haina de vreme rea
Haina neînfricatei. Haina luptătoarei cu tot și toate. Haina învinsei și, peste ea, cea a învingătoarei. Haina neputinței. Haina celui care crede că a înțeles. Haina „deșteptei” suite pe scenă. „Haine” peste haine, straturi peste straturi menite să te protejeze. Etape de viață în care ți s-a întâmplat, ai crezut, te-ai frământat, te-ai îngrozit și atunci ai zis că tre’ să te ferești. A mai … Continuă să citești Haina de vreme rea
Alegerea unui terapeut
Nu mai așteptați rezultate spectaculoase, transformări și schimbări survenite peste noapte pe care vi le promit unii sau alții. Nu mai credeți toate prostiile și toate cifrele mari și umflate pe care vi le spun unii ca să vă atragă și să vă „vândă” un panaceu. Nu există așa ceva. Nu e posibil ca, ceva ce trenează de ani sau zeci de ani, să se … Continuă să citești Alegerea unui terapeut
Rochia cu stele din paiete
Bunica mea era croitoreasă. Am mai scris despre asta. Numai că nu era doar o croitoreasă care încropea materiale care să îmbrace oameni. Mă rog, ea îmbrăca doar femei pentru învățase să facă asta între cele două războaie mondiale când lucrurile erau foarte împărțite și nu aveau voie femeile să facă haine pentru bărbați și nici bărbații pentru femei. Cert este că învățase din adolescență … Continuă să citești Rochia cu stele din paiete
Alte întrebări, altă viziune
De câteva săptămâni mi se tot plimbă o idee prin cap: cum ar fi ca atunci când murim, Judecata de Apoi să se întâmple în fața propriei conștiințe? Adică, partea ce mai bună din tine, partea cea mai curată a conștiinței tale, ne viciată de ego, să te aștepte undeva, acolo și tu să trebuiască să te așezi în fața ei și să depănați, practic, … Continuă să citești Alte întrebări, altă viziune
Statuia Bunicii Necunoscute
Câteodată unii oameni uită să vină la terapie. Și tu stai, nu te superi pentru că, la început, în pimele 10-15 minute, te gândești că întârzie și asta e. Dar nu faci nimic pentru că nu îți vine să te apuci să citești și, când ți-o fi lumea mai dragă, să trebuiască să te întrerupi. În mare parte din timpul acela în care aștepți, practic, … Continuă să citești Statuia Bunicii Necunoscute
Greșeala necunoscută
Bună rău greșeala recunoscută da’ ce, Dumnezeu, ne facem cu greșeala necunoscută? Ce facem când nu ne dăm seama că am dat-o de gard și nici celălalt nu spune nimic? Și nu o face din varii motive: ❌Pentru că nu știe că are dreptul să spună „Stop!” atunci când îl „doare” și că are dreptul să pună granițe sănătoase dincolo de care nimeni, chiar nimeni, … Continuă să citești Greșeala necunoscută
Poza ca un micro-cloud
Tu în ce măsori anul care a trecut? Care sunt lucrurile de care îți aduci aminte dacă te iau repede, repede? Cum ai învățat să stocheze amintirile de peste an? Sau cele de luna trecută sau de peste zi? Unde e cloud-ul tău? Ai parolă la el? Petreci mult timp pe acolo? Când te-ai uitat ultima dată pe pozele de acum un an, doi sau … Continuă să citești Poza ca un micro-cloud
Taj Mahal
Taj Mahal, monumentul care a fost cerut pe patul de moarte de către Mumtaz Mahal, cea de a treia soție a împăratului Shah Jahan. Prima și cea de a doua soție a împăratului reprezentau doar alianțe politice dar Mumtaz era cea cu care s-a căsătorit din dragoste și, în cei 19 ai de căsătorie, au avut 14 copii. Din păcate, la nașterea celui de-al paisprezecelea … Continuă să citești Taj Mahal
Drumul prin propria junglă
Care sunt limitările noastre atunci când scriem și vorbim, practic, când ne exprimam pe noi înșine? Care sunt întâmplările sau oamenii care nu ne lasă să fim cine suntem, ceea ce suntem de fiecare dată când încercăm să ne exprimăm pe noi? Ce umbre din cel mai întunecat pol al sufletului nostru ne împiedică să fim autentici? M-am dus ieri pe râul Kabini, practic paralel … Continuă să citești Drumul prin propria junglă
Fă bine, vezi binele, fii bine
Vă aduceți aminte toate diminețile ce abia au trecut în care ați patinat care către serviciu, care la cumpărături? Normal că vă aduceți aminte. De fapt, eu să vă spun sincer nu am mers. A fost așa un fel de mersul pinguinului (pingunii știm că sunt rândunicile care au mancat dupa ora 7 seara, da? Dulciuri.) iar în mintea mea era doar un gând: cum … Continuă să citești Fă bine, vezi binele, fii bine
Pași către propriul suflet 